Cel mai vechi document ce atesta existenta Mânăstirii Sadova, este din 1530, prin care Vlad Înecatu întărește Mânăstirii moșii “pentru ca-i este dat de Parvul banul Craiovescul”. Un alt document, de la Matei Basarab, confirma aceasta ctitorire : “…aceasta sfânta mânăstire Sadova, fost-au făcută de lemn, de mai înainte vreme… încă de cinstitul și răposatul strămoșul domniei mele, de jupan Barbu”. Voievodul ctitor menționa în 1646 ca mânăstirea era “de piatra, cu chilii și cu toate ce să cade casei lui Dumnezeu”. Așezământul s-a bucurat și de atenția lui Constantin Brâncoveanu, care zidește în afara zidurilor lui o bolnița, în 1692-1693. Pe harta stolnicului Cantacuzino figurează ca o mânăstire mare, iar în actele administrației austriece, cu mai multe moșii. Mănăstirea Sadova fiind situată în apropierea unei păduri de pe malul Jiului, comuna Sadova, județul Dolj, poartă hramurile: “Sfântul Nicolae” și “Intrarea Maicii Domnului în Biserica”. A fost inițial o ctitorie a boierilor Craioveşti, aceștia au înălțat în jurul anului 1520 o biserică de lemn, pe locul căreia Matei Basarab a ridicat una de zid, între anii 1632-1633. Despre cum a fost construit noul așezământ există următoarea legendă: Matei Basarab, care susținuse lupte împotriva turcilor la Schela Ciobanului, în zona Bechet, ajunsese cu armatele la Sadova. După ce s-a rugat la icoana Sfântului Nicolae de aici, a promis că, dacă va învinge în luptă, va ridica o biserică de zid. În 1632 câștigă lupta și, devenind domn al țării, începe construcția propriu-zisă.
Datează din anul 1633, sunt situate pe str. Damian din Comuna Sadova.
Este situată pe partea stângă a străzii Gângiovei din Piscu Sadovei la ieșire din sat spre Jiu.
Este situată în Piscu Sadovei la intersecția dintre str. Gângiovei și str. Voineștilor.
